Skip to main content

Caracóis


Ah, cândva am fost în Spania,
Am mâncat cu spaniolii
Frigărui prăjite în țepușă,
Cu un sos de melcișori.




The title, "Fado dos Caracóis" (Fado of Snails), likely serves as a metaphor for the slow, gradual, and sometimes difficult process of enduring love, separation, and healing.


Snails are often associated with slowness and resilience, which could reflect the arduous journey of dealing with the end of a great love. 


A fost singurul cântec pe care am reușit să dansez după o lungă perioadă de pauză.

Nu am știut că ar presupune ceva trist - ca orice fado, lucru prezent în titlu - decât după ce m-am apucat să editez filmarea pentru postări.

Îmi aminteam cântecul după mulți ani de când îl descoperisem, fără să-mi amintesc titlul. Știam doar că e cu melci și începe cu C... și transmite o bucurie intensă, ca o explozie.

Am încercat „O Malhão”, tot Amália Rodrigues, tot foarte frumos, dar nu mi-a ieșit. Am încercat și altele pe care le aveam în fișierul „de dansat”... nimic.

În clipa când am dansat a apărut soarele și mi-am văzut umbra proiectată pe ușa de la intrare. Mi-am amintit că dansam mai bine în fața oglinzii, ferestrei, ușilor dulapului sau măcar a propriilor umbre decât „în orb”, în fața camerei de filmat.

Bineînțeles, dansul nu mi-a ieșit perfect așa că am mai încercat niște variante. A mai rezultat o variantă „posibilă” dar nu mai avea aceeași prospețime, ceea ce e mult mai important decât perfecțiunea formală. Este ceea ce gândesc și despre picturi, deși îmi asum adesea să le stric pentru a încerca „mai binele care e dușmanul binelui”. 

Acum aștept să apară pe youtube, e prima oară când programez un video, cică în felul ăsta YouTube are timp să înțeleagă despre ce e vorba!


*

Et voilà! The snail in Spain stays mainly in the plate.





Comments

Popular posts from this blog

Arta conceptuală

- dialog cu AI - Eu: Arta conceptuală poate fi judecată doar pentru idee sau și pentru realizare? AI: Arta conceptuală este unul dintre cele mai fascinante și dezbătute subiecte din lumea artei tocmai pentru că provoacă definiția tradițională a „operei”. Răspunsul scurt este: arta conceptuală este judecată în primul rând pentru idee, dar realizarea joacă un rol mult mai important decât pare la prima vedere. Deși pilonul central este conceptul, modul în care acesta este transpus în realitate determină succesul sau eșecul lucrării. Iată cum se împart cele două tabere în evaluarea unei lucrări conceptuale: 1. Primatul Ideii (De ce ideea este rege) În arta conceptuală, textul, schița sau pur și simplu instrucțiunile pot reprezenta lucrarea în sine. Artiști pionieri precum Sol LeWitt afirmau clar: „ Ideea devine o mașinărie care generează artă” . Valoarea intelectuală: Lucrarea este judecată în funcție de originalitatea, profunzimea sau ironia c...

Alchemy in Reverse / Alchimia inversă

  "What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”  - Aldous Huxley, The Genius And The Goddess But do we all have Shakespearean feelings...? , the dialogue continues in the book. What interests me now is completing a thought mentioned in the previous post—the one about Magritte, communism, and the apple. The mystery of what exists, and the mystery capitalized on / conveyed / created through artistic means. I do not crush the wonders' corolla of the world And do not kill with my mind the mysteries that I meet On my way In flowers, in eyes, on lips or graves. The light of others Strangles the spell of the unpene...

Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou

„The mind can meet the new only when it is not burdened with memory.” —Krishnamurti Nou: care apare pentru prima dată. Care s-a ivit de curând. „Toate-s vechi și nouă toate” Psihicul, mintea, memoria, proiecțiile... versus lumina soarelui, flori, copaci, umbre, nori... Ce e nou în artă? Noul emoționează? Ce are în comun arta cu noul? Sunt lucruri diferite și totuși au ceva în comun. Cum se explică lumea conformistă care caută să fie „la modă” și susține că apreciază originalitatea? Ce apreciază în realitate? Mă interesează ce spune Krishnamurti despre posibilitatea de a ne elibera de proiecțiile psihologice, prin observarea lucrurilor fără încercarea de a le schimba. Tot ce observ e că încerc să le schimb. Tiparele pe care le experimentăm, din care nu reușim să ieșim, corespund propriilor noastre tipare mentale. Mecanismele de apărare formate în copilărie. Ceea ce se dezintegrează în procesul de maturizare pe care nu îl parcurge toată lumea, indiferent de vârstă. Și atunci „copilăria”...