Caracóis

Ah, cândva am fost în Spania,
Am mâncat cu spaniolii
Frigărui prăjite în țepușă,
Cu un sos de melcișori.

The title, "Fado dos Caracóis" (Fado of Snails), likely serves as a metaphor for the slow, gradual, and sometimes difficult process of enduring love, separation, and healing.

Snails are often associated with slowness and resilience, which could reflect the arduous journey of dealing with the end of a great love. 

A fost singurul cântec pe care am reușit să dansez după o lungă perioadă de pauză.

Nu am știut că ar presupune ceva trist - ca orice fado, lucru prezent în titlu - decât după ce m-am apucat să editez filmarea pentru postări.

Îmi aminteam cântecul după mulți ani de când îl descoperisem, fără să-mi amintesc titlul. Știam doar că e cu melci și începe cu C... și transmite o bucurie intensă, ca o explozie.

Am încercat „O Malhão”, tot Amália Rodrigues, tot foarte frumos, dar nu mi-a ieșit. Am încercat și altele pe care le aveam în fișierul „de dansat”... nimic.

În clipa când am dansat a apărut soarele și mi-am văzut umbra proiectată pe ușa de la intrare. Mi-am amintit că dansam mai bine în fața oglinzii, ferestrei, ușilor dulapului sau măcar a propriilor umbre decât „în orb”, în fața camerei de filmat.

Bineînțeles, dansul nu mi-a ieșit perfect așa că am mai încercat niște variante. A mai rezultat o variantă „posibilă” dar nu mai avea aceeași prospețime, ceea ce e mult mai important decât perfecțiunea formală. Este ceea ce gândesc și despre picturi, deși îmi asum adesea să le stric pentru a încerca „mai binele care e dușmanul binelui”. 

Acum aștept să apară pe youtube, e prima oară când programez un video, cică în felul ăsta YouTube are timp să înțeleagă despre ce e vorba!

*

Et voilà! The snail in Spain stays mainly in the plate.