Skip to main content

Posts

Showing posts with the label theoria

MC pătrat pe 2 / MC Squared over 2

În cazul relei credinţe nu mai încape nicio discuţie, nu pentru mine cel puţin.   Dar chiar şi în cazul bunei credinţe a unui promotor al multiculturalismului, rămân două probleme: ignorarea faptului că toate aceste culturi trebuie să fi trecut de un anumit nivel pentru a accepta alteritatea, pentru a coexista, trebuie să aibă deja o serie de credinţe comune, ca un set de legi de bază pe care să le respecte cu toţii; şi, a doua contradicţie, ignorarea tradiţiilor proprii culturii gazdă, adică tocmai cultura celor care susţin că e importantă conservarea „tuturor culturilor”.   Pare că pentru ei diferenţele dintre culturi se rezumă la diferite reţete de biscuiţi: unii îi fac cu anason, alţii cu unt, alţii pătraţi, alţii rotunzi, de post, în ziua a şaptea, în ziua paisprezecea... asta să fie o problemă?   Odată ce crezi în drepturile omului, datorită nivelului la care a ajuns cultura ta, atunci când vezi un om nu-i mai atribui drepturi în funcţie de gen sau relig...

Fourth Plinth

Tschabalala Self,  Lady in Blue, detaliu/ detail Sursa/ Source: https://www.instagram.com/p/DdGhRL_jVCP/ Apariția negresei în albastru - care probabil că nu trebuie numită sub nicio formă „negresă”, ci „femeie de culoare” (kaki, maro, bej, verde, roșu etc.), dacă vrei să ai acces la cluburile de snobism ale actualității - pe Al Patrulea Soclu al pieței londoneze ce (încă) poartă numele istoric al unei bătălii inter-imperiale occidentale... în Occident, culmea... a trezit rumoarea dorită și căutată, la fel ca Freak Show-urile de acum două secole. Aș zice că e o lucrare de tip pop-art clasică, fără nimic postmodern sau adus la zi, ba chiar în declin stilistic față de Nanele lui Niki de Saint Phalle din anii '60. O figură de Disneyland a unei artiste americane (ea însăși „de culoare”, ceea ce pentru mine personal nu prea ar conta dar pare să fie definitoriu pentru noua rasă de snobi, rasișiti sui-generis), adică stilizată ca o păpușă-caricatură, pe care înțelepciunea populară a ident...

They sold "thin air" for big bucks

  "One and Three Chairs" is an iconic piece of conceptual art, created in 1965 by the American artist Joseph Kosuth . The installation challenges the audience to reflect on the nature of art and representation, exploring the relationship between a physical object and its meaning. The work forces you to compare three ways of describing reality: the real object (experience), the photograph (image), and the text (language). In his book The Republic (Book X), Plato uses the metaphor of the three beds to explain this exact point: words and images are not the things themselves. The philosopher's idea was that three levels of reality exist in the world: the perfect concept , which exists only in the world of ideas; the real object (made of wood, built by a carpenter; the carpenter copies the general idea of a bed); and the representation (the painting of a bed), which is merely a copy of the physical object—hence, a copy of a copy, and therefore the furthest from the truth...

Au vândut „aer” pe bani mulți

  Unul și trei scaune ( One and Three Chairs ) este o lucrare emblematică de artă conceptuală, creată în 1965 de artistul american Joseph Kosuth .  Instalația provoacă publicul să reflecteze asupra naturii artei și a reprezentării, explorând relația dintre un obiect fizic și semnificația sa.  Lucrarea te obligă să compari trei moduri de a descrie realitatea: obiectul real (experiența), poza (imaginea) și textul (limbajul). În cartea sa Republica (Cartea a X-a), Platon folosește metafora celor trei paturi  pentru a explica exact acest lucru: cuvintele și imaginile nu sunt lucrurile în sine. Ideea filozofului era că în lume există trei niveluri de realitate: conceptul perfect, care există doar în lumea ideilor, obiectul real (din lemn, construit de un tâmplar; tâmplarul copiază ideea generală de pat) și  reprezentarea (p ictura unui pat), aceasta fiind doar o copie a obiectului fizic, așadar o copie a copiei, deci cel mai departe de adevăr. Deci ideea că un cu...

Conceptual Art

  — Dialogue with an AI — Me: Can conceptual art be judged only by the idea, or also by how it is made? AI: Conceptual art is a very exciting and debated topic in the art world. This is because it challenges our old ideas of what an artwork should be. The short answer is: conceptual art is judged mostly by the idea. However, how it is made plays a much bigger role than it seems. The core is the concept, but the way it is brought to life decides if the work wins or fails. Here is how people split into two sides when judging a conceptual artwork: 1. The Rule of the Idea (Why the idea is king) In conceptual art, a text, a sketch, or just a set of instructions can be the artwork itself. Early artists like Sol LeWitt said clearly: "The idea becomes a machine that makes art." Brain power: People judge the work by how fresh, deep, or funny the concept is. Big questions: Does it make you think? New views: Does it question politics, society, or the definition of art (like the fam...