Skip to main content

About NPG

Nadina Pascariu Gallery este un spaţiu (fizic şi virtual totodată) al artei contemporane la limita dintre clasicism şi modernitate. Nu agreăm ceea ce este superfluu, propagandist sau comercial, în rest nu avem limite în ce priveşte domeniul artistic, vârsta, etnia, naţionalitatea, genul – dar mai ales geniul autorilor promovaţi, nonconformismul spaţio-temporal al expoziţiilor, lansărilor de carte, cursurilor şi comunicatelor de presă şi, nu în ultimul rând, al ideilor şi idealurilor, ceea ce exclude orice ideologie. O galerie pe bază de pictură la care se adaugă, atrase ca de un magnet, grafica, ilustraţia, fotografia, literatura, arta video, muzica şi, cum altfel, comentariul critic şi autocritic. Îi întâmpinăm cu bucurie pe artişti, pe amatorii de artă, pe colecţionari, pe cititori, pe melomani, pe copii.

Având ca specific interdisciplinaritatea, termenul de „galerie” ce trimite la coridoarele „împânzite” (cu tablouri) se reconfigurează într-un concept elementar precum Dao, cu sensuri multiple: un spaţiu al interconexiunilor – între artişti, între aceştia şi public, între nou şi vechi… observând că dialogul, contactul nemijlocit, tihna sunt tot mai necesare într-o societate de tip informaţional, în care se consumă atât de multă imagine la un nivel atât de precar. Atât de multă „informaţie”. În care lumea e prea grăbită şi „bombardată” ca să mai guste „pacea”. Ca să îşi amintească faptul că:

„…Atât sufletul cât şi trupul nostru sunt compuse din elemente care toate au fost prezente deja în şirul strămoşilor noştri. „Noul” din sufletul individual este o recombinare variată la infinit a unor părţi componente extrem de vechi, de aceea trupul şi sufletul au un caracter eminamente istoric şi nu-şi găsesc un loc adecvat în ceea ce este nou, în abia atunci alcătuitul; cu alte cuvinte, trăsăturile ancestrale se regăsesc acolo doar parţial. Suntem departe de a o fi lichidat cu Evul Mediu, cu Antichitatea şi primitivitatea, aşa cum pretinde psihicul nostru. Când colo, ne-am prăbuşit într-o cataractă a progresului, care ne împinge cu o violenţă cu atât mai sălbatică înainte înspre viitor, cu cât ne smulge mai tare din rădăcinile noastre. Dar, odată vechiul străpuns, el este de obicei distrus, iar mişcarea înspre înainte nu mai poate fi oprită. Tocmai pierderea acestei legături cu trecutul, lipsa rădăcinilor sunt cele care produc un asemenea „disconfort în civilizaţie” şi o astfel de grabă, încât trăim mai mult în viitor şi într-o promisiune himerică a unei epoci de aur, decât în prezentul până la care fundalul nostru evoluţionist nici măcar n-a ajuns încă….” (C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1996, p. 243)

Fără a ne crea iluzii în privinţa rezonanţei demersului nostru, considerăm că raportul calitate versus cantitate specific Artei va rămâne aşa cum a fost. Astfel, cei interesaţi vor avea loc în micul apartement din Strada Braziliei, care pentru un număr de ani a funcţionat ca atelier de pictură şi care a devenit acum spaţiu de expunere şi de întâlniri. Aşa cum am menţionat la inaugurare, este un spaţiu care invită la apropiere. Sau, în enunţul preşedintelui UAP din România, domnul Petru Lucaci, „creează o relaţie foarte specială şi e nevoie de acest schimb de păreri, […] un apartament al unui artist în care convieţuiesc alături de lucrări poate şi obiecte din intimitatea de creaţie, poate recuzita care este reprezentată în lucrări, forme de înţelegere multiple care cred că apropie cele două lumi: lumea creaţiei de lumea celor care se hrănesc cu fenomenul cultural şi au nevoie de el”.

Vizitatorii galeriei vor găsi aici o colecţie permanentă de picturi şi desene care includ lucrări semnate de artistul Devis Grebu. Alături de acest nume consacrat vă vom face cunoscute nume noi, ale artiştilor pe care ne-am propus să îi reprezentăm şi ale celor pe care îi vom descoperi în continuare. Cu preponderenţă nişte tradiționaliști pentru care artificializarea vieții din peisajul societății informaționale nu reprezintă decât o oportunitate în plus de a restitui simțurilor și intelectului legătura cu sursa originară printr-o creație care corespunde propriei lor structuri sufletești.

NPG, 25 iulie 2018


English translation on the Opening page.

Comments

Popular posts from this blog

Arta conceptuală

- dialog cu AI - Eu: Arta conceptuală poate fi judecată doar pentru idee sau și pentru realizare? AI: Arta conceptuală este unul dintre cele mai fascinante și dezbătute subiecte din lumea artei tocmai pentru că provoacă definiția tradițională a „operei”. Răspunsul scurt este: arta conceptuală este judecată în primul rând pentru idee, dar realizarea joacă un rol mult mai important decât pare la prima vedere. Deși pilonul central este conceptul, modul în care acesta este transpus în realitate determină succesul sau eșecul lucrării. Iată cum se împart cele două tabere în evaluarea unei lucrări conceptuale: 1. Primatul Ideii (De ce ideea este rege) În arta conceptuală, textul, schița sau pur și simplu instrucțiunile pot reprezenta lucrarea în sine. Artiști pionieri precum Sol LeWitt afirmau clar: „ Ideea devine o mașinărie care generează artă” . Valoarea intelectuală: Lucrarea este judecată în funcție de originalitatea, profunzimea sau ironia c...

Alchemy in Reverse / Alchimia inversă

  "What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”  - Aldous Huxley, The Genius And The Goddess But do we all have Shakespearean feelings...? , the dialogue continues in the book. What interests me now is completing a thought mentioned in the previous post—the one about Magritte, communism, and the apple. The mystery of what exists, and the mystery capitalized on / conveyed / created through artistic means. I do not crush the wonders' corolla of the world And do not kill with my mind the mysteries that I meet On my way In flowers, in eyes, on lips or graves. The light of others Strangles the spell of the unpene...

Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou

„The mind can meet the new only when it is not burdened with memory.” —Krishnamurti Nou: care apare pentru prima dată. Care s-a ivit de curând. „Toate-s vechi și nouă toate” Psihicul, mintea, memoria, proiecțiile... versus lumina soarelui, flori, copaci, umbre, nori... Ce e nou în artă? Noul emoționează? Ce are în comun arta cu noul? Sunt lucruri diferite și totuși au ceva în comun. Cum se explică lumea conformistă care caută să fie „la modă” și susține că apreciază originalitatea? Ce apreciază în realitate? Mă interesează ce spune Krishnamurti despre posibilitatea de a ne elibera de proiecțiile psihologice, prin observarea lucrurilor fără încercarea de a le schimba. Tot ce observ e că încerc să le schimb. Tiparele pe care le experimentăm, din care nu reușim să ieșim, corespund propriilor noastre tipare mentale. Mecanismele de apărare formate în copilărie. Ceea ce se dezintegrează în procesul de maturizare pe care nu îl parcurge toată lumea, indiferent de vârstă. Și atunci „copilăria”...