Skip to main content

Posts

A Steady Diet of Neo-Bolshevism

AI-generated I have the impression that this rain is never going to end. It feels as if a part of me has turned into rain, and I am scattering into the atmosphere. I was ready to love autumn, just as I recently declared on October 24th, when it was cold but beautiful, and there was even a glimmer of sun following the poeticizing mist. But back then, I had merged with beauty and was able to love; now, I have merged with the mire, and I am losing myself, wasting away. I dreamed that I was moving forward over snow, mostly by rolling, and an obnoxious man was blocking my path, insisting that I tell him which cars drive on some street or another (“Berthelot, Klee... you people know about these things”), while I screamed back at him with my last ounce of strength that I didn’t know, and still he wouldn’t leave me alone. At the same time, I had left the office of a colleague with whom I had collaborated on a commissioned work for someone; apparently, I hadn’t been nice enough to her, so this ...
Recent posts

Neobolșevism pe pâine

  AI-generated Am impresia că ploaia asta nu o să se mai termine niciodată. Parcă o parte din mine s-a transformat în ploaie și mă împrăștii în atmosferă. Eram pregătită să iubesc toamna, așa cum abia am declarat pe 24 octombrie, când a fost rece dar frumos și chiar cu o licărire de soare după ceața poetizantă. Dar atunci mă contopisem cu frumusețea și puteam să iubesc, acum m-am contopit cu mocirla și mă pierd, mă risipesc. Am visat că înaintam pe zăpadă mai mult rostogolindu-mă și un bărbat nesuferit îmi ținea calea insistând să-i spun ce mașini circulă pe nu știu ce stradă („Berthelot, Klee... voi le știți pe astea”), iar eu îi strigam cu ultimele puteri că nu știu, și tot nu mă lăsa în pace. Plecasem în același timp de la sediul unei colege cu care colaborasem la o lucrare de comandă pentru cineva, cu care se pare că nu fusesem destul de drăguță, așa că acea colegă mă concediase, ea fiind „șefa”, și în timp ce îmi făcea socotelile cu cerneală albastră pe un petic de hârtie, ca ...

Inimile roditoare / Fruitful Hearts

Săptămâna aceasta, în cadrul atelierului pe care l-am coordonat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, am deschis o fereastră spre cinematografia lui Serghei Parajanov. Receptarea entuziastă din partea elevilor a fost o surpriză plăcută și o confirmare a faptului că tinerii artiști pot decoda sacrul și profunzimea simbolică atunci când le sunt oferite repere autentice, în ciuda vremurilor mai superficiale pe care le trăim (sau, mai potrivit, „le traversăm”). Sayat-Nova are în centrul său arta, libertatea și viața. Creștinismul, Armenia, viața poetului și conotațiile autobiografice sunt elementele de concretețe prin care se manifestă aceste fenomene fundamentale. Biografia poetului surprinde amenințarea islamică, biografia regizorului pe cea comunistă, actualitatea noastră se confruntă cu slăbirea rezilienței tradiționale în fața atacului combinat al celor două. Astăzi nu se mai fac astfel de filme pentru că corectitudinea politică nu mai este o calamitate exterioară, ci un crez ...

MC pătrat pe 2 / MC Squared over 2

În cazul relei credinţe nu mai încape nicio discuţie, nu pentru mine cel puţin.   Dar chiar şi în cazul bunei credinţe a unui promotor al multiculturalismului, rămân două probleme: ignorarea faptului că toate aceste culturi trebuie să fi trecut de un anumit nivel pentru a accepta alteritatea, pentru a coexista, trebuie să aibă deja o serie de credinţe comune, ca un set de legi de bază pe care să le respecte cu toţii; şi, a doua contradicţie, ignorarea tradiţiilor proprii culturii gazdă, adică tocmai cultura celor care susţin că e importantă conservarea „tuturor culturilor”.   Pare că pentru ei diferenţele dintre culturi se rezumă la diferite reţete de biscuiţi: unii îi fac cu anason, alţii cu unt, alţii pătraţi, alţii rotunzi, de post, în ziua a şaptea, în ziua paisprezecea... asta să fie o problemă?   Odată ce crezi în drepturile omului, datorită nivelului la care a ajuns cultura ta, atunci când vezi un om nu-i mai atribui drepturi în funcţie de gen sau relig...

Fourth Plinth

Tschabalala Self,  Lady in Blue, detaliu/ detail Sursa/ Source: https://www.instagram.com/p/DdGhRL_jVCP/ Apariția negresei în albastru - care probabil că nu trebuie numită sub nicio formă „negresă”, ci „femeie de culoare” (kaki, maro, bej, verde, roșu etc.), dacă vrei să ai acces la cluburile de snobism ale actualității - pe Al Patrulea Soclu al pieței londoneze ce (încă) poartă numele istoric al unei bătălii inter-imperiale occidentale... în Occident, culmea... a trezit rumoarea dorită și căutată, la fel ca Freak Show-urile de acum două secole. Aș zice că e o lucrare de tip pop-art clasică, fără nimic postmodern sau adus la zi, ba chiar în declin stilistic față de Nanele lui Niki de Saint Phalle din anii '60. O figură de Disneyland a unei artiste americane (ea însăși „de culoare”, ceea ce pentru mine personal nu prea ar conta dar pare să fie definitoriu pentru noua rasă de snobi, rasișiti sui-generis), adică stilizată ca o păpușă-caricatură, pe care înțelepciunea populară a ident...

Andy

 Not that I'm a fan of Andy Warhol, but this was what these new selfies suggested to me.

Rahem Photos