Skip to main content

Grafica lui Val. Jean

Am păstrat câteva fotografii, mai mult detalii, de la expoziția de grafică a lui Valentin Jean Ionescu de la Colony Art din 2014. Una dintre puținele expoziții văzute în ultimii ani care m-au impresionat (la una din puținele, iarăși, galerii bucureștene care mă atrăgea dar care și-a întrerupt/ încheiat cam repede activitatea). Despre acest artist nu găsești mare lucru pe internet. O restrospectivă de acum 3 ani la Cercul Militar, în care apare și el în fotografii, semn că mai trăia (e născut în 1931). Așadar, ceea ce apare în pliantul de la Colony Art e cam tot ce am aflat despre acest artist plastic și de aceea m-am gândit că nu strică să adaug și eu câteva din imaginile „salvate”.

Singurul comentariu pe care țin să îl precizez e raritatea unei astfel de calități artistice pe care o remarc… și iată că provine dintr-o generație pe cale de dispariție. Mesajul său social, atâta cât ar fi, este subordonat realizării artistice. Referitor la arta contemporană îmi vine mereu să zic: „arta nu este o femeie de moravuri ușoare”. (Ba chiar apreciez o muzică ce conține la nivel verbal idei progresiste dar nu le conține și în ritm și în tot ce ține de sonoritate.)

Pavel Șușară, a cărui prezentare dădea tonul la galeria fiicei sale, consideră grafica lui Ionescu „o formă discretă de ieșire din fatalitatea clipei”, „impregnată de linia melodică a unor construcții muzicale”. (Textul său așa se și intitulează, „Despre muzica de dincolo de linie”. Despre picturile mele a scris „Lumea de dincolo de flori”... poate că era o serie - „de dincolo” - ca serialul „One Step Beyond”, precursorul „Zonei crepusculare”!)

Iată ce scria și Andrei Pintilie în 1983: „Unei lumi de tensiuni și conflicte caracteristice epocii contemporane, graficianul român Valentin Ionescu îi opune pragmatic necesitatea poeziei sau, mai exact spus, reînvierea unei atitudini romantice în fața vieții”.

Și Amelia Pavel în 1974: „Ne-am putea închipui că graficianul Valentin Ionescu își prezintă arta sub motto-ul unui gând al lui Paul Klee: «elementele formale ale graficii sunt puncte, energii lineare de suprafață și spațiale.» .

Referitor la imagini, toate pozele mi-au ieșit într-o versiune sepia de la acea lumină artificială din galerie, în timp ce lucrările originale erau alb-negru, sau cel puțin majoritatea (nu mai știu), așa că le-am mai desaturat – dar nu complet, fiindcă mi-au plăcut și așa, „color”.


















NP, iulie 2020

Comments

Popular posts from this blog

Selfie with Grids

 

Twig & Wilde

  ”It is tragic how few people ever ‘possess their souls’  before they die. ‘Nothing is more rare in any man,’  says Emerson, ‘than an act of his own.’  It is quite true.  Most people are other people. Their thoughts are some one else’s opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation. Christ was not merely the supreme individualist, but he was the first individualist in history. People have tried to make him out an ordinary philanthropist, or ranked him as an altruist with the scientific and sentimental. But he was really neither one nor the other. Pity he has, of course, for the poor, for those who are shut up in prisons, for the lowly, for the wretched; but he has far more pity for the rich, for the hard hedonists, for those who waste their freedom in becoming slaves to things, for those who wear soft raiment and live in kings’ houses. Riches and pleasure seemed to him to be really greater tragedies than poverty or sorrow. And as for altruism, who ...

Autoportret toamna / Self-portrait in the Fall

NP,  seria Anotimpurilor / Seasons series , 2006 ulei pe lemn cașerat cu pânză / oil on wood (covered with a layer of textile),  29,5 x 19,5 cm Lucrare disponibilă spre vânzare. / Available for purchase. lumină caldă / warm light lumină rece / cold light detalii / details în peisaj / in context spatele, cu semnătură / signed back