Skip to main content

Grafica lui Val. Jean

Am păstrat câteva fotografii, mai mult detalii, de la expoziția de grafică a lui Valentin Jean Ionescu de la Colony Art din 2014. Una dintre puținele expoziții văzute în ultimii ani care m-au impresionat (la una din puținele, iarăși, galerii bucureștene care mă atrăgea dar care și-a întrerupt/ încheiat cam repede activitatea). Despre acest artist nu găsești mare lucru pe internet. O restrospectivă de acum 3 ani la Cercul Militar, în care apare și el în fotografii, semn că mai trăia (e născut în 1931). Așadar, ceea ce apare în pliantul de la Colony Art e cam tot ce am aflat despre acest artist plastic și de aceea m-am gândit că nu strică să adaug și eu câteva din imaginile „salvate”.

Singurul comentariu pe care țin să îl precizez e raritatea unei astfel de calități artistice pe care o remarc… și iată că provine dintr-o generație pe cale de dispariție. Mesajul său social, atâta cât ar fi, este subordonat realizării artistice. Referitor la arta contemporană îmi vine mereu să zic: „arta nu este o femeie de moravuri ușoare”. (Ba chiar apreciez o muzică ce conține la nivel verbal idei progresiste dar nu le conține și în ritm și în tot ce ține de sonoritate.)

Pavel Șușară, a cărui prezentare dădea tonul la galeria fiicei sale, consideră grafica lui Ionescu „o formă discretă de ieșire din fatalitatea clipei”, „impregnată de linia melodică a unor construcții muzicale”. (Textul său așa se și intitulează, „Despre muzica de dincolo de linie”. Despre picturile mele a scris „Lumea de dincolo de flori”... poate că era o serie - „de dincolo” - ca serialul „One Step Beyond”, precursorul „Zonei crepusculare”!)

Iată ce scria și Andrei Pintilie în 1983: „Unei lumi de tensiuni și conflicte caracteristice epocii contemporane, graficianul român Valentin Ionescu îi opune pragmatic necesitatea poeziei sau, mai exact spus, reînvierea unei atitudini romantice în fața vieții”.

Și Amelia Pavel în 1974: „Ne-am putea închipui că graficianul Valentin Ionescu își prezintă arta sub motto-ul unui gând al lui Paul Klee: «elementele formale ale graficii sunt puncte, energii lineare de suprafață și spațiale.» .

Referitor la imagini, toate pozele mi-au ieșit într-o versiune sepia de la acea lumină artificială din galerie, în timp ce lucrările originale erau alb-negru, sau cel puțin majoritatea (nu mai știu), așa că le-am mai desaturat – dar nu complet, fiindcă mi-au plăcut și așa, „color”.


















NP, iulie 2020

Comments

Popular posts from this blog

Arta conceptuală

- dialog cu AI - Eu: Arta conceptuală poate fi judecată doar pentru idee sau și pentru realizare? AI: Arta conceptuală este unul dintre cele mai fascinante și dezbătute subiecte din lumea artei tocmai pentru că provoacă definiția tradițională a „operei”. Răspunsul scurt este: arta conceptuală este judecată în primul rând pentru idee, dar realizarea joacă un rol mult mai important decât pare la prima vedere. Deși pilonul central este conceptul, modul în care acesta este transpus în realitate determină succesul sau eșecul lucrării. Iată cum se împart cele două tabere în evaluarea unei lucrări conceptuale: 1. Primatul Ideii (De ce ideea este rege) În arta conceptuală, textul, schița sau pur și simplu instrucțiunile pot reprezenta lucrarea în sine. Artiști pionieri precum Sol LeWitt afirmau clar: „ Ideea devine o mașinărie care generează artă” . Valoarea intelectuală: Lucrarea este judecată în funcție de originalitatea, profunzimea sau ironia c...

Twig & Wilde

  ”It is tragic how few people ever ‘possess their souls’  before they die. ‘Nothing is more rare in any man,’  says Emerson, ‘than an act of his own.’  It is quite true.  Most people are other people. Their thoughts are some one else’s opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation. Christ was not merely the supreme individualist, but he was the first individualist in history. People have tried to make him out an ordinary philanthropist, or ranked him as an altruist with the scientific and sentimental. But he was really neither one nor the other. Pity he has, of course, for the poor, for those who are shut up in prisons, for the lowly, for the wretched; but he has far more pity for the rich, for the hard hedonists, for those who waste their freedom in becoming slaves to things, for those who wear soft raiment and live in kings’ houses. Riches and pleasure seemed to him to be really greater tragedies than poverty or sorrow. And as for altruism, who ...

Alchemy in Reverse / Alchimia inversă

  "What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”  - Aldous Huxley, The Genius And The Goddess But do we all have Shakespearean feelings...? , the dialogue continues in the book. What interests me now is completing a thought mentioned in the previous post—the one about Magritte, communism, and the apple. The mystery of what exists, and the mystery capitalized on / conveyed / created through artistic means. I do not crush the wonders' corolla of the world And do not kill with my mind the mysteries that I meet On my way In flowers, in eyes, on lips or graves. The light of others Strangles the spell of the unpene...