Skip to main content

Rosaria


O nouă serie de colaje digitale, pornind de la trandafirul roz din buchetul de la Rebeka pe care l-am păstrat uscat.

Muzica la care m-am gândit, în acord cu vremurile, a fost Soltane Ghalbha. Am mai folosit-o o dată, în interpretarea cântăreței Darya Dadvar, așa că acum am căutat o altă interpretare și prima care mi-a apărut a fost a cântărețului Aref.

Pe youtube nu l-am putut încărca însă din cauza drepturilor de autor, așa că am căutat alte interpretări, dar nu am mai găsit niciuna care să-mi placă.

Am reluat editarea video-ului cu alte piese muzicale, a fost interesant să văd cât de mult contează potrivirea tempo-ului, a tonalităților și toate celelalte aspecte muzicale. Fiindcă până acum le lucram din prima, nu trebuia să creez versiuni „acceptabile”. Potrivirea inițială e pe bază de inspirație. (Dar căutând așa, posibilități, potriviri, am descoperit o mezzosoprană foarte bună, Marianne Crebassa).

Așadar, colajele din seria Rosaria combină selfie-urile și trandafirul acestei primăveri. Aici, al doilea video cu muzica lui Aref - și puțin la final, Darya Dadvar.

Free Iran!


 Rosaria Soltane

Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Selfie with Grids

 
Post a Comment
Read more

Autoportret toamna / Self-portrait in the Fall

NP,  seria Anotimpurilor / Seasons series , 2006 ulei pe lemn cașerat cu pânză / oil on wood (covered with a layer of textile),  29,5 x 19,5 cm Lucrare disponibilă spre vânzare. / Available for purchase. lumină caldă / warm light lumină rece / cold light detalii / details în peisaj / in context spatele, cu semnătură / signed back
Post a Comment
Read more

Twig & Wilde

  ”It is tragic how few people ever ‘possess their souls’  before they die. ‘Nothing is more rare in any man,’  says Emerson, ‘than an act of his own.’  It is quite true.  Most people are other people. Their thoughts are some one else’s opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation. Christ was not merely the supreme individualist, but he was the first individualist in history. People have tried to make him out an ordinary philanthropist, or ranked him as an altruist with the scientific and sentimental. But he was really neither one nor the other. Pity he has, of course, for the poor, for those who are shut up in prisons, for the lowly, for the wretched; but he has far more pity for the rich, for the hard hedonists, for those who waste their freedom in becoming slaves to things, for those who wear soft raiment and live in kings’ houses. Riches and pleasure seemed to him to be really greater tragedies than poverty or sorrow. And as for altruism, who ...
Post a Comment
Read more