Skip to main content

Du-mă acasă, măi tramvai

17.09 – 8.10.2021

Nadina Pascariu Gallery revine cu o expoziție de grup pe tema Bucureștilor, după o absență de peste un an cauzată de condițiile impuse de actuala pandemie. O parte din lucrările expuse au fost create în această perioadă, altele sunt mai vechi, toate fiind reunite sub semnul acestei capitale în care ne desfășurăm activitatea.

Artista (sculptor și pictor) Elena Gheorghe aduce în expoziție o parte din statuetele create în cadrul proiectului său „Muzeul stradal” din 2011, un proiect menit să reînvie atmosfera unui București cu lampagii și trubaduri, practici și meserii uitate.

Otilia Măndescu Canavra, artist vizual cu specializarea grafică, prezintă noua ei serie de gravuri, „Bucureștiul interbelic” (2020-2021), care redau în tonuri de sepia chipurile îndrăgite ale unor personalități marcante ale culturii românești și scene pline de viață din societatea care le era contemporană.

Pictorița Nadina Pascariu expune două serii de lucrări cu peisajul bucureștean actual, picturi din seria „Strada Braziliei” (2000-2010) și seria de ilustrații create anul trecut în cadrul proiectului ICAR pentru cartea album București, fratele meu ești, cu accent pe valorile de patrimoniu.


The group exhibition “Take Me Home, Tram” presents engravings - Otilia Măndescu Canavra, sculptures - Elena Gheorghe, paintings and drawings - Nadina Pascariu, about Bucharest’s past and present.



























Comments

Popular posts from this blog

Arta conceptuală

- dialog cu AI - Eu: Arta conceptuală poate fi judecată doar pentru idee sau și pentru realizare? AI: Arta conceptuală este unul dintre cele mai fascinante și dezbătute subiecte din lumea artei tocmai pentru că provoacă definiția tradițională a „operei”. Răspunsul scurt este: arta conceptuală este judecată în primul rând pentru idee, dar realizarea joacă un rol mult mai important decât pare la prima vedere. Deși pilonul central este conceptul, modul în care acesta este transpus în realitate determină succesul sau eșecul lucrării. Iată cum se împart cele două tabere în evaluarea unei lucrări conceptuale: 1. Primatul Ideii (De ce ideea este rege) În arta conceptuală, textul, schița sau pur și simplu instrucțiunile pot reprezenta lucrarea în sine. Artiști pionieri precum Sol LeWitt afirmau clar: „ Ideea devine o mașinărie care generează artă” . Valoarea intelectuală: Lucrarea este judecată în funcție de originalitatea, profunzimea sau ironia c...

Alchemy in Reverse / Alchimia inversă

  "What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”  - Aldous Huxley, The Genius And The Goddess But do we all have Shakespearean feelings...? , the dialogue continues in the book. What interests me now is completing a thought mentioned in the previous post—the one about Magritte, communism, and the apple. The mystery of what exists, and the mystery capitalized on / conveyed / created through artistic means. I do not crush the wonders' corolla of the world And do not kill with my mind the mysteries that I meet On my way In flowers, in eyes, on lips or graves. The light of others Strangles the spell of the unpene...

Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou

„The mind can meet the new only when it is not burdened with memory.” —Krishnamurti Nou: care apare pentru prima dată. Care s-a ivit de curând. „Toate-s vechi și nouă toate” Psihicul, mintea, memoria, proiecțiile... versus lumina soarelui, flori, copaci, umbre, nori... Ce e nou în artă? Noul emoționează? Ce are în comun arta cu noul? Sunt lucruri diferite și totuși au ceva în comun. Cum se explică lumea conformistă care caută să fie „la modă” și susține că apreciază originalitatea? Ce apreciază în realitate? Mă interesează ce spune Krishnamurti despre posibilitatea de a ne elibera de proiecțiile psihologice, prin observarea lucrurilor fără încercarea de a le schimba. Tot ce observ e că încerc să le schimb. Tiparele pe care le experimentăm, din care nu reușim să ieșim, corespund propriilor noastre tipare mentale. Mecanismele de apărare formate în copilărie. Ceea ce se dezintegrează în procesul de maturizare pe care nu îl parcurge toată lumea, indiferent de vârstă. Și atunci „copilăria”...