Skip to main content

Inimile roditoare / Fruitful Hearts




Săptămâna aceasta, în cadrul atelierului pe care l-am coordonat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, am deschis o fereastră spre cinematografia lui Serghei Parajanov. Receptarea entuziastă din partea elevilor a fost o surpriză plăcută și o confirmare a faptului că tinerii artiști pot decoda sacrul și profunzimea simbolică atunci când le sunt oferite repere autentice, în ciuda vremurilor mai superficiale pe care le trăim (sau, mai potrivit, „le traversăm”).

Sayat-Nova are în centrul său arta, libertatea și viața. Creștinismul, Armenia, viața poetului și conotațiile autobiografice sunt elementele de concretețe prin care se manifestă aceste fenomene fundamentale. Biografia poetului surprinde amenințarea islamică, biografia regizorului pe cea comunistă, actualitatea noastră se confruntă cu slăbirea rezilienței tradiționale în fața atacului combinat al celor două. Astăzi nu se mai fac astfel de filme pentru că corectitudinea politică nu mai este o calamitate exterioară, ci un crez asumat care s-a insinuat în interiorul oamenilor goliți de credință prin largile crăpături ale inimilor uscate.

Cu atât mai valoroasă, așadar, capacitatea tinerei generații de a rezona cu o astfel de operă.






This week, during the workshop I coordinated at the Nicolae Tonitza High School of Visual Arts, I opened a window into the cinema of Sergei Parajanov. The enthusiastic response from the students was a profound confirmation that young artists can decode the sacred and the symbolic depth when offered authentic landmarks, despite the superficial times we traverse.

At its core, Sayat-Nova (The Color of Pomegranates) explores art, freedom, and life—manifested through the concrete elements of Christianity, Armenia, the poet's life and autobiographical subtexts. The poet’s biography captures the historical Islamic threat; the director’s biography reflects Communist oppression. Today, our reality faces the weakening of traditional resilience under the combined assault of both. Such films are no longer made because political correctness is no longer an external calamity, but an assumed creed that has insinuated itself into individuals emptied of faith through the wide cracks of dry hearts.

Thus, the younger generation’s capacity to resonate with such verticality becomes even more valuable.

A note on the title: In Romanian, Fruitful Hearts (Inimile roditoare) creates a meaningful connection with Sergei Parajanov’s film The Color of Pomegranates (Culoarea rodiei). Scientifically, the word for pomegranate (rodie, of Greek origin) and fruitful (roditor, of Slavic origin) come from entirely different linguistic roots. Yet, through a fortunate coincidence of the Romanian language, they sound almost identical. It is a linguistic accident that bridges the pomegranate fruit with the metaphorical fertility of the heart—a harmony unique to my native tongue.


Comments

Popular posts from this blog

Arta conceptuală

- dialog cu AI - Eu: Arta conceptuală poate fi judecată doar pentru idee sau și pentru realizare? AI: Arta conceptuală este unul dintre cele mai fascinante și dezbătute subiecte din lumea artei tocmai pentru că provoacă definiția tradițională a „operei”. Răspunsul scurt este: arta conceptuală este judecată în primul rând pentru idee, dar realizarea joacă un rol mult mai important decât pare la prima vedere. Deși pilonul central este conceptul, modul în care acesta este transpus în realitate determină succesul sau eșecul lucrării. Iată cum se împart cele două tabere în evaluarea unei lucrări conceptuale: 1. Primatul Ideii (De ce ideea este rege) În arta conceptuală, textul, schița sau pur și simplu instrucțiunile pot reprezenta lucrarea în sine. Artiști pionieri precum Sol LeWitt afirmau clar: „ Ideea devine o mașinărie care generează artă” . Valoarea intelectuală: Lucrarea este judecată în funcție de originalitatea, profunzimea sau ironia c...

Alchemy in Reverse / Alchimia inversă

  "What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”  - Aldous Huxley, The Genius And The Goddess But do we all have Shakespearean feelings...? , the dialogue continues in the book. What interests me now is completing a thought mentioned in the previous post—the one about Magritte, communism, and the apple. The mystery of what exists, and the mystery capitalized on / conveyed / created through artistic means. I do not crush the wonders' corolla of the world And do not kill with my mind the mysteries that I meet On my way In flowers, in eyes, on lips or graves. The light of others Strangles the spell of the unpene...

Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou

„The mind can meet the new only when it is not burdened with memory.” —Krishnamurti Nou: care apare pentru prima dată. Care s-a ivit de curând. „Toate-s vechi și nouă toate” Psihicul, mintea, memoria, proiecțiile... versus lumina soarelui, flori, copaci, umbre, nori... Ce e nou în artă? Noul emoționează? Ce are în comun arta cu noul? Sunt lucruri diferite și totuși au ceva în comun. Cum se explică lumea conformistă care caută să fie „la modă” și susține că apreciază originalitatea? Ce apreciază în realitate? Mă interesează ce spune Krishnamurti despre posibilitatea de a ne elibera de proiecțiile psihologice, prin observarea lucrurilor fără încercarea de a le schimba. Tot ce observ e că încerc să le schimb. Tiparele pe care le experimentăm, din care nu reușim să ieșim, corespund propriilor noastre tipare mentale. Mecanismele de apărare formate în copilărie. Ceea ce se dezintegrează în procesul de maturizare pe care nu îl parcurge toată lumea, indiferent de vârstă. Și atunci „copilăria”...