În cazul relei credinţe nu mai încape nicio discuţie, nu pentru mine cel puţin. Dar chiar şi în cazul bunei credinţe a unui promotor al multiculturalismului, rămân două probleme: ignorarea faptului că toate aceste culturi trebuie să fi trecut de un anumit nivel pentru a accepta alteritatea, pentru a coexista, trebuie să aibă deja o serie de credinţe comune, ca un set de legi de bază pe care să le respecte cu toţii; şi, a doua contradicţie, ignorarea tradiţiilor proprii culturii gazdă, adică tocmai cultura celor care susţin că e importantă conservarea „tuturor culturilor”. Pare că pentru ei diferenţele dintre culturi se rezumă la diferite reţete de biscuiţi: unii îi fac cu anason, alţii cu unt, alţii pătraţi, alţii rotunzi, de post, în ziua a şaptea, în ziua paisprezecea... asta să fie o problemă? Odată ce crezi în drepturile omului, datorită nivelului la care a ajuns cultura ta, atunci când vezi un om nu-i mai atribui drepturi în funcţie de gen sau relig...
A space for art