Skip to main content

Posts

A Steady Diet of Neo-Bolshevism

AI-generated I have the impression that this rain is never going to end. It feels as if a part of me has turned into rain, and I am scattering into the atmosphere. I was ready to love autumn, just as I recently declared on October 24th, when it was cold but beautiful, and there was even a glimmer of sun following the poeticizing mist. But back then, I had merged with beauty and was able to love; now, I have merged with the mire, and I am losing myself, wasting away. I dreamed that I was moving forward over snow, mostly by rolling, and an obnoxious man was blocking my path, insisting that I tell him which cars drive on some street or another (“Berthelot, Klee... you people know about these things”), while I screamed back at him with my last ounce of strength that I didn’t know, and still he wouldn’t leave me alone. At the same time, I had left the office of a colleague with whom I had collaborated on a commissioned work for someone; apparently, I hadn’t been nice enough to her, so this ...

Neobolșevism pe pâine

  AI-generated Am impresia că ploaia asta nu o să se mai termine niciodată. Parcă o parte din mine s-a transformat în ploaie È™i mă împrăștii în atmosferă. Eram pregătită să iubesc toamna, aÈ™a cum abia am declarat pe 24 octombrie, când a fost rece dar frumos È™i chiar cu o licărire de soare după ceaÈ›a poetizantă. Dar atunci mă contopisem cu frumuseÈ›ea È™i puteam să iubesc, acum m-am contopit cu mocirla È™i mă pierd, mă risipesc. Am visat că înaintam pe zăpadă mai mult rostogolindu-mă È™i un bărbat nesuferit îmi È›inea calea insistând să-i spun ce maÈ™ini circulă pe nu È™tiu ce stradă („Berthelot, Klee... voi le È™tiÈ›i pe astea”), iar eu îi strigam cu ultimele puteri că nu È™tiu, È™i tot nu mă lăsa în pace. Plecasem în acelaÈ™i timp de la sediul unei colege cu care colaborasem la o lucrare de comandă pentru cineva, cu care se pare că nu fusesem destul de drăguță, aÈ™a că acea colegă mă concediase, ea fiind „È™efa”, È™i în timp ce îmi făcea socotelile cu cerneală albastră pe un petic de hârtie, ca ...

Inimile roditoare / Fruitful Hearts

Săptămâna aceasta, în cadrul atelierului pe care l-am coordonat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, am deschis o fereastră spre cinematografia lui Serghei Parajanov. Receptarea entuziastă din partea elevilor a fost o surpriză plăcută È™i o confirmare a faptului că tinerii artiÈ™ti pot decoda sacrul È™i profunzimea simbolică atunci când le sunt oferite repere autentice, în ciuda vremurilor mai superficiale pe care le trăim (sau, mai potrivit, „le traversăm”). Sayat-Nova are în centrul său arta, libertatea È™i viaÈ›a. CreÈ™tinismul, Armenia, viaÈ›a poetului È™i conotaÈ›iile autobiografice sunt elementele de concreteÈ›e prin care se manifestă aceste fenomene fundamentale. Biografia poetului surprinde ameninÈ›area islamică, biografia regizorului pe cea comunistă, actualitatea noastră se confruntă cu slăbirea rezilienÈ›ei tradiÈ›ionale în faÈ›a atacului combinat al celor două. Astăzi nu se mai fac astfel de filme pentru că corectitudinea politică nu mai este o calamitate exterioară, ci un crez ...

MC pătrat pe 2 / MC Squared over 2

ÃŽn cazul relei credinÅ£e nu mai încape nicio discuÅ£ie, nu pentru mine cel puÅ£in.   Dar chiar ÅŸi în cazul bunei credinÅ£e a unui promotor al multiculturalismului, rămân două probleme: ignorarea faptului că toate aceste culturi trebuie să fi trecut de un anumit nivel pentru a accepta alteritatea, pentru a coexista, trebuie să aibă deja o serie de credinÅ£e comune, ca un set de legi de bază pe care să le respecte cu toÅ£ii; ÅŸi, a doua contradicÅ£ie, ignorarea tradiÅ£iilor proprii culturii gazdă, adică tocmai cultura celor care susÅ£in că e importantă conservarea „tuturor culturilor”.   Pare că pentru ei diferenÅ£ele dintre culturi se rezumă la diferite reÅ£ete de biscuiÅ£i: unii îi fac cu anason, alÅ£ii cu unt, alÅ£ii pătraÅ£i, alÅ£ii rotunzi, de post, în ziua a ÅŸaptea, în ziua paisprezecea... asta să fie o problemă?   Odată ce crezi în drepturile omului, datorită nivelului la care a ajuns cultura ta, atunci când vezi un om nu-i mai atribui drepturi în funcÅ£ie de gen sau relig...

Fourth Plinth

Tschabalala Self,  Lady in Blue, detaliu/ detail Sursa/ Source: https://www.instagram.com/p/DdGhRL_jVCP/ ApariÈ›ia negresei în albastru - care probabil că nu trebuie numită sub nicio formă „negresă”, ci „femeie de culoare” (kaki, maro, bej, verde, roÈ™u etc.), dacă vrei să ai acces la cluburile de snobism ale actualității - pe Al Patrulea Soclu al pieÈ›ei londoneze ce (încă) poartă numele istoric al unei bătălii inter-imperiale occidentale... în Occident, culmea... a trezit rumoarea dorită È™i căutată, la fel ca Freak Show-urile de acum două secole. AÈ™ zice că e o lucrare de tip pop-art clasică, fără nimic postmodern sau adus la zi, ba chiar în declin stilistic față de Nanele lui Niki de Saint Phalle din anii '60. O figură de Disneyland a unei artiste americane (ea însăși „de culoare”, ceea ce pentru mine personal nu prea ar conta dar pare să fie definitoriu pentru noua rasă de snobi, rasiÈ™iti sui-generis), adică stilizată ca o păpușă-caricatură, pe care înÈ›elepciunea populară a ident...

Andy

 Not that I'm a fan of Andy Warhol, but this was what these new selfies suggested to me.

Rahem Photos

 

Rahem

cadre editate din videoclipul Rahem / edited stills from the Rahem video  

They sold "thin air" for big bucks

  "One and Three Chairs" is an iconic piece of conceptual art, created in 1965 by the American artist Joseph Kosuth . The installation challenges the audience to reflect on the nature of art and representation, exploring the relationship between a physical object and its meaning. The work forces you to compare three ways of describing reality: the real object (experience), the photograph (image), and the text (language). In his book The Republic (Book X), Plato uses the metaphor of the three beds to explain this exact point: words and images are not the things themselves. The philosopher's idea was that three levels of reality exist in the world: the perfect concept , which exists only in the world of ideas; the real object (made of wood, built by a carpenter; the carpenter copies the general idea of a bed); and the representation (the painting of a bed), which is merely a copy of the physical object—hence, a copy of a copy, and therefore the furthest from the truth...